Author Archives: Dan Patrascu-Baba

Despre sport si sperante

Published by:

Tocmai s-a încheiat finala feminină de la Roland Garros, în cadrul căreia Jelena Ostapenko s-a impus în fața Simonei Halep. Nu sunt un cunoscător al tenisului, dar la adăpostul privirii mele profane, cred că Ostapenko a jucat mult mai bine și a meritat cu prisosință să câștige. Dar aici nu vreau să scriu despre tenis și nici despre Simona Halep ca sportivă, ci despre sport, speranțele unei națiuni și Simona Halep ca simbol.

Faptul că Simona Halep a reușit să adune atât lume în fața ecranelor într-o după-masă de sâmbătă este absolut meritoriu, iar Simona Halep ne-a făcut din nou să visăm, să avem speranța că o româncă minionă din Constanța poate dansa printre gloanțele trimise de mitraliera letonă. Sigur, la o primă vedere mulți ar spune că aceste speranțe pe care noi privitorii ni le facem când ne uităm la o astfel de finală țin de resorturile unui naționalism exacerbat (lucru ce nu este valabil doar pentru români). Eu cred, însă, că este mult mai mult de atât.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Dubiul ca metodă

Published by:

Dacă provocăm orice absolvent de liceu (și probabil aproape orice om) să ne spună ceva despre Rene Descartes, vom auzi, cu siguranță, încă de la început, celebra frază ”Cogito, ergo sum” (gândesc, deci exist). Până la urmă nu e rău deloc, întrucât dacă analizăm orizontul deschis de acest aforism, vom găsi fiecare dintre noi  câteva semnificații utile pentru viața de zi cu zi. Dar cine își mai permite astăzi să filozofeze?

Totuși, nu despre asta voiam sa vorbesc în sine, dar dacă tot suntem aici, merită să facem o scurtă incursiune în istoria filosofiei. Această celebră propoziție a fost mai întâi folosită de Descartes, în limba franceză, în Discurs asupra metodei. În limba latină, a apărut pentru prima dată aproximativ 20 de ani mai târziu, în Principiile filosofiei. O formă ceva mai lungă aduce și conceptul de dubiu în acest aforism, dar trebuie menționat că Descartes nu a folosit niciodată în textele sale formula ”dubito, ergo cogito, ergo sum”. Aceasta a apărut postum, dar trebuie menționat că se încadrează perfect în gândirea lui Descartes.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Newspeak si corectitudinea politica din zilele noastre

Published by:

Eram în liceu când la ora de engleză am auzit prima dată de romanul 1984, publicat de George Orwell în 1949. Interesul meu pentru acest roman a crescut fulminant, datorită faptului că mă născusem în 1984 și că vorbea despre comunism într-o formă mai voalată. L-am citit prima dată în calsa a 12-a, iar apoi l-am mai citit de două ori: odată în primul an al studiilor filosofice, iar a doua oară în primul an al studiilor teologice.

Unul dintre lucrurile care m-a fascinat încă de la prima lectură a fost conceptul de Newspeak, adică limba vorbită supra-statul descris de Orwell. Newspeak este un fel de engleză ultrasimplificată, ce are ca o caracteristică esentială crearea de cuvinte noi prin alăturarea unor silabe din cuvinte deja existente. Acest lucru în sine era o aluzie la practica rusească. Dar mai mult decât atât, în Newspeak nu există cuvinte cu conotație negativă. Termenul ”bad” nu exista, ci se folosea ”ungood”. În loc de ”cold” este acceptat doar ”unwarm”.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Cu calm despre familia traditionala si modificarea Constitutiei

Published by:

Văd că subiectul familiei tradiționale a redevenit brusc important, odată cu votul din Camera Deputaților de acum câteva zile. Inițial nu doream să scriu nimic pe această temă, dar valurile de opinii injurioase la adresa celor care au semnat în favoarea modificării Constituției mi-au lăsat un gust extrem de amar.

Doresc să menționez că personal nu am semnat acele liste și dacă s-ar face mâine referendum nu sunt hotărât cum aș vota. Cam asta ar fi problema oricărui om cu scaun la cap care mai are și dubii, nu doar certitudini. Nu am semnat acele liste pentru că nu înțeleg logica introducerii unui astfel de amendament la Constituția României, întrucât acestea sunt aspecte care trebuie definite in Codul de Drept Civil, nu în legea fundamentală a țării.

Atunci când se aduc în discuție lucruri sensibile, cred că atitudinea normală a fiecărui om educat ar fi să evite formulări categorice, etichetarea simplă și mai ales limbajul suburban. A spune că cei care au semnat sunt toți niște tâmpiți și proști nu face nimănui un serviciu. Nu de alta, dar printre ei există oameni de toate tipurile, inclusiv profesori universitari, cercetători, medici, psohologi, IT-iști etc. Și mulți dintre ei au contribuții semnificative în domeniile lor, la nivelul cărora majoritatea comentatorilor de pe Facebook nu vor ajunge niciodată. În astfel de situații, un om cu adevărat educat și cu un bun uz al rațiunii ar începe să-și pună întrebări, nu să-și categorizeze semenii. Categorizarea asta ieftină va face ca la un potențial referendum să voteze și mai mulți oameni în favoarea modificării Constituției.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Cu luciditate despre vaccinarea obligatorie

Published by:

Asist de cateva zile la discutii interminabile despre o posibila lege ce ar introduce vaccinarea obligatorie in Romania si constat cu tristete că tocmai în vremurile în care avem toate instrumentele să dialogăm mai mult, o facem tot mai puțin. Ca principiu fundamental (făcând abstracție pe moment de la tema din titlu) opiniile diferite ar trebui să fie un prilej de îmbogățire intelectuală pentru toată lumea. Constat cu tristețe că nu este așa. Fiecare are impresia că știe mai bine, că e mai bine informat, și se face mereu referire la argumentul autorității în domeniu. De foarte multe ori luciditatea lipsește în toate taberele. De aceea cred că o analiză lucidă a ideii de vaccinare obligatorie ar putea fi benefică.

Tabăra vehementă împotriva acestui demers legislativ face de cele mai multe ori afirmații foarte puternice. Medicul Adrian Cacovean spune că ideea vaccinării obligatorie este cam la fel de bună ca ideea lui Hitler de purificare a rasei umane. Afirmația este „propovăduită” insistent pe blogurile fundamentaliste ortodoxe, și de acolo această opinie se diseminează cu rapiditate în mediul online. Cei care se declară împotriva vaccinării obligatorii spun că aceasta este o limitare a drepturilor individuale. Continue reading

Da sfoara in tara
0

Literatura ca autocunoaștere

Published by:

Fiind o fire clasică, definesc cunoaşterea în termeni mai mult sau mai puţin raționaliști! Cunoşterea este acel fenomen prin care un subiect îşi apropriază conceptual un obiect; şi-l face al său. Prin urmare, subiectul şi obicetul sunt două entităţi separate ontologic. Până aici totul pare destul de simplu, dar totul se complică atunci când vorbim despre autocunoaştere, întrucât în acest caz subiectul şi obiectul coincid din punct de vedere ontologic; obiectul de cunoscut se afla încorporat în subectul cunoscător. Prin urmare, în procesul de auto-cunoaştere, omul trebuie să îşi folosească din plin capacităţile sale raţionale şi să se privească din afară, să iasă din sine spre a se vedea ca un obiect. Teoria este simplă, practica însă demonstrează că nu poate exista o autocunoaştere perfectă pentru că ori omul se priveşte pe sine prea de departe, ori prea de aproape. De aceea cred că literatura este un instrument de auto-cunoaştere mult mai eficient decât propria raţionalitate, chiar dacă aceasta se adresează, în primul rând, afectivităţii. Continue reading

Da sfoara in tara
0

Resentimentul – o perspectivă spirituală

Published by:

Bogăţia teologiei constă în pluriperspectivimsul ei, chiar dacă revelaţia care se află la fundamentul oricărui discurs despre Dumnezeu este unitară şi universală. Teologia nu este altceva decât procesul de sistematizare conceptuală (deci în limbaj natural/uman) al unei revelaţii supranaturale. Această sistematizare este, insă, făcută de om şi poartă tarele unei raţiuni umane incapabile de a cuprinde divinitatea. Astfel, în teologie pot exista mai multe perspective de a-l privi pe Dumnezeu. La scară mai mare putem spune că discursul teologic occidental diferă de cel oriental. Teologia occidentală porneşte de la întrebarea „cine este Dumnezeu?”, dorind să-l descrie. În orientul creştin, accentul cade pe întrebarea „cine este omul?”. La o primă vedere am putea avea impresia că aceste două puncte de pornire sunt diametral opuse. Şi totuşi, teologii bizantini se avântă în căutarea lui Dumnezeu pornind de la om, căci acesta este chipul cel mai perfect al dumnezeirii. Astfel, în occident avem de a face cu o teologizare a discursului teologic, în timp ce în teologia bizantină asistăm la o antropologizare teologală a acestuia.

Având la bază această premiză, este evient că teologia bizantină pune un mare accent pe decăderea omului, pe păcat şi pe viciu. Nu există teolog bizantin care să nu fi abordat această problematică. În contextul resentimentului, doresc să mă opresc asupra lui Ioan Scărarul. Opera sa, Scara paradisului, este tratatul cel mai răspândit după Biblie şi cărţile liturgice. Pentru Ioan Scărarul, drumul spre sfinţenie este constituit din 30 de trepte pe care omul trebuie să le urce una câte una. Treapta a noua este tocmai treapta resentimentului. În viziunea lui Ioan Scărarul, resentimentul este progenitura urii, favorizează păcatul, ruinează virtutea şi înveninează sufletul. Resentimentul nu este una dintre pasiunile care, la rândul ei, generează alte pasiuni, prin urmare, cel care reuşeşte să-şi stăpânească ura (mama resentimentului) reuşeşte să scape şi de resentiment. Resentimentarul îşi atrage asupra sa greutăţi inutile care-l fac să se piardă. Continue reading

Da sfoara in tara
0

Andrei Baciu, fostul viitor ministru al sănătății, și grupul ”vrem spitale, nu catedrale”

Published by:

Foarte pe scurt. Dacian Cioloș l-a propus pe Andrei Baciu, un tânăr medic de 29 de ani, pentru funcția de ministru al sănătății. Imediat după acest anunț au început să circule pe Facebook poze cu Andrei Baciu în chiloți, de pe vremea când acesta era manechin. La presiunea tinerilor frumoși și liberi, Dacian Cioloș l-a scos de pe listă și l-a propus pe Patriciu Achimas-Cadariu.

Deși nu au trecut nici două zile de când scriam despre ipocrizie, nu pot să nu mă gândesc la același lucru și acum. Practic cea mai mare parte dintre oamenii care urlau necontenit ”vrem spitale, nu catedrale” se supara acum pentru niste poze in chiloți? Dacă cinvea a fost manechin la viața sa, trebuie automat exclus de la orice funcție publică? Unde erau toți acești pudici atunci când Elena Udrea era pe cai mari? Și ea a pozat în lenjerie intimă.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Dublă măsură, ipocrizie și manipulare prin necunoaștere. Despre Rusia, Liban și Franța

Published by:

Ieri am stat până spre dimineață să urmăresc ce se întâmplă în Franța. Am rămas aproape la fel de șocat ca pe 11 septembrie 2001. Pentru mine a fost șocant că nu a trecut nici măcar un an de la atentatele de la Charlie Hebdo. M-a cuprins o stristețe adâncă pentru oamenii al căror drum în viață s-a curmat mult prea repede și pentru familiile lor. Dar la fel de trist sunt și pentru oamenii care, până la urmă, nu sunt direct implicați și nu au învățat nimic în ultimul an.

Să vedem doar un exemplu. S-a umplut Facebook-ul de steaguri ale Franței la pozele de profil. De altfel, chiar Facebook-ul în sine ne îndeamnă să fim alături de poporul francez adăgându-ne un tricolor franțuzesc transparent la poza de profil. Iar noi facem lucrul acesta ca o turmă de oi care nu mai are niciun punct de reper, crezând, uneori că prin acest demers am făcut societatea mai umană. Faith in humanity resotred, am putea zice.

Dar aici intervine dubla măsură sau ipocrizia. Ambele duc la o manipulare prin necunoaștere sau nepăsare pe care nici măcar nu o remarcăm. Fiind preocupți să fim mai umani pe rețelele de socializare, nu ne dăm seama că suntem o masă de manevră perfectă pentru cei care vor să ne ghideze în anumite direcții bine stabilite dinainte.  Continue reading

Da sfoara in tara
0

Atentatele de la Paris ne arată că multiculturalismul “flower power” n-are nimic în comun cu realitatea

Published by:

Ceea ce s-a întâmplat la Paris este trist și de-a dreptul șocant. În lumea ”gândirii pozitive” și a ”universului care contribuie la succesul nostru”, în lumea Facebook-ului plin de pisici gingașe sau a citatelor motivaționale de origine îndoielnică, astfel de atentate nu ar trebui să se înâmple. Dar, ce să vezi, iată că ele se întâmplă destul de des, uneori chiar de două ori într-un în aceeași tară. Asta spune multe despre competența serviciilor de informare franceze. Dar revenim al această lume idilică pe care mulți o propovăduiesc. În această lume islamul este o religie ce promovează pacea iar noi trebuie să primim în ograda noastră pe toată lumea și să renunțăm chiar la lucrurile care ne definesc pentru a nu-i supăra pe musafirii noștri. Aș numi această atitudine ”multiculturalism flower power”. Problema acestui multiculturalism este că ne indeamnă violent pe toți să devenim schizofrenici.

Acești multicuturaliști flower power ne învață deja că imigranții nu au nicio treabă cu aceste evenimente. Mai mult, aceștia ar fugi tocmai de cei care au comis aceste atentate. Schizofrenia acestor multicuturaliști este atât de avansată încât pun în gura celor care refuză acest tip de multiculturalism chiar lucruri pe care ei nu le-au zis. Nimeni nu a afirmat că atentatele de la Paris au fost comise de imigranți. Cu siguranță aceștia încă nu au apucat să se organizeze pentru o astfel de lovitură. Dar afirmația conform căreia imigranții ar fugi tocmai de cei care au comis aceste atentate mi se pare înduioșător de tâmpă. De ce? Pentru că, la fel ca în cazul atentatelor de la Charlie Hebdo, și atentatele de acum au fost comise, cel mai probabil, tot de cetățeni francezi. Adică oameni născuți și crescuți în Franța, dar care nu au nimic în comun cu Franța. Ei bine, dacă imigranții ar fugi din calea acestor oameni, atunci traseul lor nu credeți că ar trebui să fie altul? Adică dinspre Europa către alte părți ale lumii și nu din alte părți ale lumii către Europa.

Și chiar dacă am interpreta această afirmație într-o cheie simbolică, tot nu am ajunge nicăieri. Pentru că motivele pentru care cetățenii francezi musulmani aju Continue reading

Da sfoara in tara
0