Cu luciditate despre vaccinarea obligatorie

Asist de cateva zile la discutii interminabile despre o posibila lege ce ar introduce vaccinarea obligatorie in Romania si constat cu tristete că tocmai în vremurile în care avem toate instrumentele să dialogăm mai mult, o facem tot mai puțin. Ca principiu fundamental (făcând abstracție pe moment de la tema din titlu) opiniile diferite ar trebui să fie un prilej de îmbogățire intelectuală pentru toată lumea. Constat cu tristețe că nu este așa. Fiecare are impresia că știe mai bine, că e mai bine informat, și se face mereu referire la argumentul autorității în domeniu. De foarte multe ori luciditatea lipsește în toate taberele. De aceea cred că o analiză lucidă a ideii de vaccinare obligatorie ar putea fi benefică.

Tabăra vehementă împotriva acestui demers legislativ face de cele mai multe ori afirmații foarte puternice. Medicul Adrian Cacovean spune că ideea vaccinării obligatorie este cam la fel de bună ca ideea lui Hitler de purificare a rasei umane. Afirmația este „propovăduită” insistent pe blogurile fundamentaliste ortodoxe, și de acolo această opinie se diseminează cu rapiditate în mediul online. Cei care se declară împotriva vaccinării obligatorii spun că aceasta este o limitare a drepturilor individuale.

Și pentru a continua un „dialog” al surzilor, susținătorii vaccinării obligatorii aduc adesea argumentul că asemenea prevederi există deja în alte țări mai calde. Logic vorbind, acesta este un non-argument. Faptul că o anumită lege există într-o țară dezvoltată nu înseamnă automat că prevederile acelei legi sunt într-adevăr benefice.

Pe moment, doresc să analizez puțin dacă obligativitatea vaccinării lezează cumva drepturile și libertățile cetățenești. Desigur, noi românii am băgat foarte bine la cap că suntem cetățeni europeni și avem drepturi, dar nu prea înțelegem care e treaba cu ele și eludăm total partea cu obligațiile.

Problema este că e greu de dat un răspuns fără echivoc în această speță, întrucât dezbaterea centrată asupra relației dintre binele comun (common good) si drepturile individuale nu a fost tranșată, deși lucrurile acestea se dezbat de aproximativ 2500 de ani încoace. Corpusul legislativ în statele occidentale reflectă, de regulă, teoriile mai la modă într-un context spațio-temporal bine definit. Statele occidentale se află încă sub tutela gândirii iluministe, iar tendința generală este aceea de a considera că binele comun este superior drepturilor cetățenești, iar când aceste două intră în conflict, binele comun trebuie să prevaleze.

Or, în ceea ce privește discuția despre vaccinare si binele comun, cred că aceste imagini chiar fac cât o mie de cuvinte.

 

 

Polio

Si astea sunt doar doua exemple. Pe siteurile unor organizatii precum Unicef, OMS, Bill & Melinda Gates Foundation se pot găsi  destule statisticii asemănătoare și studii întregi pe aceste teme. Din punctul meu de vedere, conceptul de bine comun este foarte relevant in aceste grafice. Oricum, cred ca voi scrie la un moment dat o sinteza a diferitelor teorii pe marginea binelui comun si libertăților individuale, întrucât am studiat destul aceste concepte pe când eram la facultate. Mai rămâne de stabilit dacă principiul că binele comun trebuie să prevaleze în fața libertăților individuale este legitim sau nu. Păcat însă că nu vom putea elucida fără echivoc acest aspect, dar trebuie să recunoaștem că și atrocitățile nazismului sau comunismului au fost făcute tot în numele binelui comun. Cred, însă, că atunci când vorbim de sănătatea publică, binele comun ar fi util să prevaleze.

Ar mai rămâne deschisă discuția cu privire la drepturile individuale. Chiar și atunci când e vorba doar de ele, am moștenit de la iluminism principiul conform căruia libertatea mea se termină în momentul în care eu lezez libertatea altui individ prin exercițiul libertății mele. Extrapolând, drepturile mele individuale nu trebuie să lezeze drepturile individuale ale individului de lângă mine. Or, în momentul în care refuzăm unui copil vaccinarea, îi lezăm practic dreptul la integritatea fizică, drept stipulat în Constituție de altfel. Prin urmare, eu personal nu reușesc să reperez în niciun fel similitundini directe între Hitler și o posibilă lege a vaccinarii obligatorii.

Eu cred (cred, nu sunt sigur!) că o lege care obligă la vaccinare nu ar trebui să existe. Vaccinarea ar trebui să fie un lucru de la sine înțeles, o parte din normalitatea cotidiană. Dar în momentul în care încep să apară în Europa boli pe care Bill Gates s-a chinuit cu succes să le eradicheze în alte țări, cred că vaccinarea obligatorie poate fi o soluție. Repet, într-o lume ideală cred că o asemenea lege nu ar trebui să fie necesară. La fel cum într-o lume ideală ar trebui să putem dialoga, nu să purtăm doar monologuri.

 

Da sfoara in tara
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *