Dublă măsură, ipocrizie și manipulare prin necunoaștere. Despre Rusia, Liban și Franța

Ieri am stat până spre dimineață să urmăresc ce se întâmplă în Franța. Am rămas aproape la fel de șocat ca pe 11 septembrie 2001. Pentru mine a fost șocant că nu a trecut nici măcar un an de la atentatele de la Charlie Hebdo. M-a cuprins o stristețe adâncă pentru oamenii al căror drum în viață s-a curmat mult prea repede și pentru familiile lor. Dar la fel de trist sunt și pentru oamenii care, până la urmă, nu sunt direct implicați și nu au învățat nimic în ultimul an.

Să vedem doar un exemplu. S-a umplut Facebook-ul de steaguri ale Franței la pozele de profil. De altfel, chiar Facebook-ul în sine ne îndeamnă să fim alături de poporul francez adăgându-ne un tricolor franțuzesc transparent la poza de profil. Iar noi facem lucrul acesta ca o turmă de oi care nu mai are niciun punct de reper, crezând, uneori că prin acest demers am făcut societatea mai umană. Faith in humanity resotred, am putea zice.

Dar aici intervine dubla măsură sau ipocrizia. Ambele duc la o manipulare prin necunoaștere sau nepăsare pe care nici măcar nu o remarcăm. Fiind preocupți să fim mai umani pe rețelele de socializare, nu ne dăm seama că suntem o masă de manevră perfectă pentru cei care vor să ne ghideze în anumite direcții bine stabilite dinainte. 

Pe 31 octombrie, practic a doua zi după tragedia din clubul Colectiv, un avion rusesc cu 224 de persoane la bord s-a prăbușit în Egipt, în peninsula Sinai. Cauza: bombă la bordul avionului. ISIS a revendicat atentatul. Toate cele 224 de persoane și-au pierdut viața. Nimeni nu și-a pus steagul rusesc la profil, iar evenimentul nu a avut parte de aceeași atenție mediatică.

Pe 12 noiembrie, a avut loc un atentat sinucigaș la Beirut, capitala Libanului. Doi fundamentaliști musulmani s-au aruncat în aer într-o zonă rezidențială. Un al treilea a murit din cauza exploziei prcedente și nu a mai apucat să se detoneze. Au murit 37 de oameni. Evenimentul a fost relatat doar în treacăt în presa intenrațională. Pe nimeni nu am văzut cu steaguri libaneze la profil.

Și atunci mă întreb, oare viața unui francez valorează mai mult decât viața unui rus sau a unui libanez? De ce nu reacționăm la fel? De ce nu se pornește același val de empatie? Poate din cauză că toți am fost la Paris sau vrem să mergem la Paris și începe să ne fie frică. Dar acesta nu este, oare, egoism? Un egoism care nu prea are multe de a face cu umanitatea pe care o fluturăm pe Facebook punândune steagul Franței ca poză de profil. De ce această dublă măsură? Sau este de-a dreptul ipocrizie? În cazul ăsta, cum mai putem trăi cu noi înșine fără să ni se facă scârbă? Oricare ar fi răspunsul la aceste întrebări, realitatea crudă este alta: suntem o masă de manevră perfectă pentru oricine vrea să ne canlizeze sentimentele într-o direcție sau alta.

Da sfoara in tara
0

11 thoughts on “Dublă măsură, ipocrizie și manipulare prin necunoaștere. Despre Rusia, Liban și Franța

  1. andi

    pentru ca asta e natura umana, si nu ipocrizie.
    cum ai zis mai sus – in 31 octombrie a cazut un avion rusesc, cu mai mult de 200 de oameni la bord. i-a pasat cuiva in Romania de evenimentul ala? sigur ca nu, pentru ca la noi pe strada s-a intamplat in acelasi timp un accident cumplit – cu mai putin de un sfert de victime decat in “accidentul” din egipt – si anume, accidentul din Colectiv. suntem ipocriti ca ne-a durut undeva de peste 200 de oameni, si am bocit pentru cei sub 30 de oameni care au murit in sear aaia? nu as crede.

    la fel si cu Parisul: a avut loc un atentat in imediata noastra vecinatate, si nu in orientul mijlociu, in africa, sau in alt loc indepartat, de care nu suntem nicicum conectati. de aia ne afecteaza mult mai mult.

  2. Dan Patrascu-Baba Post author

    Nu e vorba numai de Romania in ceea ce am scris eu aici. Facebook-ul nu ofera posibilitatea asta cu steagul Frantei doar pentru romani.

    Pe de alta parte, din punctul meu de vedere exista diferente destul de substantiale intre atentatele teroriste si tragedia de la Colectiv si cred ca oricine incearca sa se detaseze putin si sa priveasca mai obiectiv va repera fara prea mult efort aceste diferente.

    Si in final, poate un alt defect al naturii umane este sa raportam totul numai la noi, fie la noi ca indivizi, sau la noi ca popor. De aceea urasc o alta distinctie pe care am vazut-o pe Facebook in ultima zi, si anume “mortii nostri” si “mortii lor”.

    In cele din urma, ideea principala era faptul ca putem fi foarte usor manipulati. De data asta am fost manipulati sa ne punem steagul francez la profil. La fel putem fi manipulati si in ceea ce priveste valorile noastre, in ce sa credem si in ce nu. Si dincolo de asta noi avem impresia ca suntem informati si ca gandim cu mintea noastra.

    1. andi

      ca putem fi extrem de usor manipulati, sunt perfect de acord cu tine. si nu e un fenomen nou, vezi doar in istoria recenta a omenirii: germania 33-45, urss 1918-1989 (ba chiar pana azi).
      Regimul nazist a jucat excelent cartea nationalista: noi vs ceilalti. noi suntem importanti, ceilalti nu merita sa respire. si un popor, care a dat ganditori celebri in istoria sa, a inghitit galusca.

      normal ca existe diferente intre colectiv si atentatele teroriste. ti-am dat expemplul respectiv pentru ca ilustreaza perfect contraargumentul la argumentul tau, cum ca am fi ipocriti. nu sunten, cum nu am fost nici atunci.

      “Defectul naturii umane” – ca raportam totul numai la noi (noi fiind acest grup restrans, fie ca e familie, oras, tara sau rasa).
      nu uita ca omul primitiv a trait sute de mii de ani in comunitati mici, triburi restranse, familii mai mari, daca le putem zice asa. e normal ca omul sa fi evoluat sa ii pese de cei apropiati mai intai, pentru ca e vorba de supravietuirea acelui trib. care trib supravietiueste? normal ca cel in care membrilor le pasa numai de propriul trib, si nu tribul cu hipiotii care vor infratire umana, peace and love for everybody.

      iarasi, nu as numi trasatura asta un defect, ci un by-product al evolutiei noastre ca specie.

      1. Dan Patrascu-Baba Post author

        Andi, eu nu am emis judecati de valoare si nu am acuzat pe nimeni ca este ipocrit. Am pus doar niste intrebari mai mult sau mai putin retorice formulate la persoana intai plural, deci incluzandu-ma si pe mine.

        Cat despre acel by-product despre care vorbesti, pe Facebook ne laudam ca suntem altruisti, dezinteresati, mereu cu gandul la binele celorlalti etc. Cel putin asta este ce vad eu. Si ceva nu se leaga atunci.

        1. andi

          ok, sorry, ai dreptate, nu ai acuzat pe nimeni. atunci ia exemplul meu ca un argument impotriva ideei tale.

          Cat despre laudele de pe facebook: exact…toti baga citate induiosatoare din dalai lama si gandhi, dar cand e vorba de o criza adevarata, cum a fost de ex cea a refugiatilor, brusc uita de ele si fac exact opusul. asta e ipocrizie.

    2. remus

      scoate tu un programel cu schimbarea pozei de profil cu steagul libanez sau rusesc si am sa mi-l pun; astea au aparut:steagul frantei si al romaniei; si mi le-am pus fara o alta gandire decat ca imi place sa fac o schimbare temporara; sau esti la fel ca si arhiepiscopul daniel?(referitor la clubul colectiv)

  3. Dan Patrascu-Baba Post author

    Si ar mai fi si masacrele din Nigeria despre care nu vorbeste nimeni. Atentatul din Kenya din aprilie anul trecut in care au murit 137 de persoane sau atentatele care se intampla zilnic in Irak. Alea nu ne intereseaza.

  4. Pingback: Dublă măsură, ipocrizie și manipulare prin necunoaștere. Despre Rusia, Liban și Franța – Solilocvii | B.I.G'S BLOG

  5. NicuG

    La fel ati fi scris daca erati undeva in Orientul Mijlociu, Numai ca era pe dos. Lumea islamica era ipocrita pentru ca nu o intereseaza drama de la Colective, ca nu empatizeaza cu victimele. Va intereseaza mult mai mult o nenorocire a unui prieten decit a unui necunoscut din Patirlagele. Natura umana.

  6. Pingback: Andrei Baciu, fostul viitor ministru al sănătății, și grupul ”vrem spitale, nu catedrale” - Solilocvii

  7. Dan Patrascu-Baba Post author

    Daca alegem sa ne exprimam solidaritatea in functie de o anumita apropriere sau afinitate culturala sau geografica, nu inseamna ca ne exprimam solidaritatea in functie de propriul ego? Pentru ca atunci solidaritatea mea ar avea ca obiect diferite elemente pe care EU le consider importante pentru MINE si nu valoarea VIETII in sine? Sincer nu am un raspuns la intrebarea asta. Doar ma intreb.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *