Patriarhul Daniel si demisia

Tragedia din clubul Colectiv a atins, dupa cum spunea si președintele Klaus Iohannis, o coardă foarte sensibilă a poporului, iar acest lucru se vede in masivele proteste pasnice de strada. Una dintrre cele mai vehemente revendicări se referă la Patriarhul Daniel, a cărui demisie este cerută cu insistență. Această revendicare arată o totală lipsă de logică.

În primul rând, Biserica nu este o instituție democratică, ci una ierarhică. Așa a fost încă de la nașterea ei și până în prezent. Spre deosebire de ierarhiile lumești, care sunt temporare, ierarhia Bisericii nu se identifică cu o funcție administrativă, ci ea își are izvorul intr-o misiune eclezială care nu este limitată in timp. Faptul că ierarhii dețin si anumite responsabilități administrative, nu este decât o addendă la missiunea lor eclezială. Prin urmare, cum putem noi cere încetarea unei misiuni al cărei izvor nu suntem noi cetățenii și nici statul român în sine? Nu are nicio logică!

În al doilea rând, Patriarhul Bisericii Ortdoxe nu este ales de către cetățeni. Mai mult, el nu este nici măcar ales de credincioșii practicanți. Patriarhul este ales de către Sinod. Si atunci, care ar fi logica în virtutea căreia să cerem demisia Patriarhului dacă el nu a fost ales de noi? Mai mult, majoritatea care cer demisia nu mai au nicio legătură cu Biserica. Cum să ceri atunci demisia unui conducător de instituție cu care tu nu ai nicio legătură? E ca și cum aș cere eu demisia lui Mark Zuckerberg. N-are nicio logică. Ar avea, eventual, doar dacă eu aș fi angajat la Facebook. Dar nu sunt.

În al treilea rând, un Patriarh nu își poate da pur și simplu demisia. Cum spuneam la început, instituția patriarhală ține de o misiune eclezială, nu este ceva pur administrativ. Patriarhul Daniel ar putea să renunțe la anumite prerogative administrative, dar chiar și așa, tot Patriarh rămâne. Exemplul elocvent vine din Biserica Catolică, unde Papa Benedict al XVI-lea tot Papa e, chiar daca la fel e și Francisc. Ei amîndoi sunt papi, chiar dacă unul nu mai are nicio prerogativă administrativă. Același principiu este valabil și în bisericile ortodoxe cu patriarhul.

Am tot âncercat să găsesc o brună de logică în această cerere, dar nu am reușit. Unul dintre argumentele folosite ar fi că patriarhul este plătit din banii noștri. Or, acesta nu este un argument pentru a cere demisia. Evident, putem discuta dacă este oportun sau nu ca statul să plătească salariile clericilor, dar ce are asta cu demisia Patriarhului? Patriarhul Daniel primește salariu de la stat conform Consituției și a legislației în vigoare, la fel ca ceilalți păstori de biserici sau clerici. Revin la un exemplu dat mai sus. E ca și cum aș cere demisia șefului IBM în România pentru că acea companie a primit ajutor de la stat, deci și din banii mei, și eu nu sunt de acord cu asta.

Părerea mea este că toate demersurile cetățenești din ultimele zile pot avea sorți de izbândă doar dacă încetăm să mai reacționăm sentimental. Acest lucru face mai mult rău decât bine mișcării de stradă în sine.

 

Da sfoara in tara
0

4 thoughts on “Patriarhul Daniel si demisia

  1. DINUT GHEORGHE

    SA FIE DEMIS , TRIMIS LA PUSCARIE , CONFISCAREA AVERII SI TOATE BISERICILE SI MANASTIRILE SA PLATEASCA IMPOZITE

    1. Dan Patrascu-Baba Post author

      In virtutea carei legi ar trebui sa se intample asta? Nu de alta, dar Biserica nu si-a dobandit averea ilegal. Ok, putem propune schimbarea legii si acordarea altui statut fiscal Bisericii.

      In ceea ce priveste confiscarea averii, s-a mai intamplat acest lucru in 1948. Chiar vrem sa ne intoarcem acolo? Parca protestam tocmai ca sa scapam de tarele comuniste puternic inradacinate in societatea romaneasca.

  2. Iulian

    Desigur ca am citit cu atenţie şi interes acest text. Sunt total de acord cu logica autorului dar nu cu ideea exprimata şi mai ales cu soluţiile oferite.
    Desigur că trebuie să învăţam să facem distincţie între ierarhia bisericească si ierarhia administrativa dar hai sa vedem ce cer tinerii acolo. Din cate știu eu „Demisie” înseamnă, în sens popular, obișnuit, „renunţare” şi nu văd in strada, nici academicieni, nici jurişti, nici funcționari publici.
    Revolta a pornit de la un accident care arata că tocmai calea rațională, sistemică şi soluţiile pe cale administrativă nu mai dau rezultate. Mai mult, sistemul este afectat de corupţie iar aceasta este prezentă peste tot (Administrație, Biserica, Politica, Justiţie etc.)
    Aproape tot materialul pare o abordare politica a problemei iar ultima parte reprezintă un „îndemn la calm”, iar dacă autorul considera că: „toate demersurile cetățenești din ultimele zile pot avea sorți de izbândă doar dacă încetăm să mai reacționăm sentimental” atunci îl invit să îmi dea un exemplu din lume sau din istorie de revoltă, protest, răscoală, mişcare ş.a. care să fi plecat din raţiune şi nu din trăiri sentimentale.
    Stau şi mă întreb…dacă incendiul ar fi avut loc într-o Biserica, în noaptea de Înviere, cu tot atâtea victime s-ar fi impus „Demisia” Patriarhului?

    1. Dan Patrascu-Baba Post author

      Revoltele sunt reactii emotionale, dar am explicat in alt articol foarte clar ca aceste reactii emotionale trebuie urmate si de un demers rational, legal si politic al celor care s-au saturat de acest sistem. Aici poti citi mai pe larg care ar trebui sa fie pasii urmatori.

      Si ca raspuns la ultima intrebare, daca se constata ca un astfel de eventual incendiu s-ar fi produs din vina penala a Patriarhului, atunci da, ar trebuit anchetat si condamnat, ceea ce ar duce automat la necesitatea de a alege un nou patriarh.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *