Puterea uitată a cuvântului

Tags:

O idee, o frântură de univers asupra căreia mi-am oprit gândul în repetate rânduri de ceva vreme este puterea pierdută a cuvântului! Astăzi cuvintele nu mai au putere, nu mai au vigoare, nu mai au dinamism, nu mai au viaţă! Şi totuşi cuvântul este din punctul meu de vedere, forma de exprimare cea mai profundă a personalităţii umane, pentru că exprimarea cuvântului ar trebui să fie semnul unei autodezvăluiri a propriei persoane celui care îi este adresat. Cuvântul implică mereu comuniune, implică relaţie, implică viaţă.

O privire fugitivă asupra diferitelor culturi mă face să cred că această dimensiune a cuvântului a fost specifică pentru culturile semitice, pentru evrei mai cu seamă, iar de la cultura ebraică aceasta a ajuns în spaţiul european prin intermediul creştinismului, deşi nu cred că Europa şi-a însuşit vreodată această dimensiune, ci a rămas mai mereu o caracteristică a creştinismului. Ştim că în cultura ebraică un cuvânt nu însemna doar nişte silabe rostite în vânt, ci un cuvânt este mereu însoţit de acţiune. De aici şi facerea luimii prin Cuvânt, în Biblie. Această importanţă a cuvântului rămâne însă la fel de valabilă pentru relaţile intersociale a evreilor. Orice cuvânt este urmat de o acţiune ce îl întăreşte, îi dă forţă, îi dă vigoare. Cuvântul nerespectat este pedepsit fără echivoc.

Cultura greacă în schimb, şi după aceasta întreaga cultură modernă, a banalizat în exces cuvântul. Practic accentul nu mai cade pe cuvânt, ci pe concept, iar pentru a exprima un concept este nevoie de sute de cuvinte goale, Am avea, mai de grabă, nevoie de un conceput-cuvânt. Limbajul modern a evoluat astfel încât îi considerăm erudiți pe cei ce au priceperea de a înșirui cuvinte în fraze kilometrice care ne fac să pierdem sensul chiar dacă înțelegem fiecare cuvânt. Cred că cea mai lungă frază poate fi exprimată şi printr-un singur cuvânt. Trebuie doar să ne chinuim puțin. Sau puțin mai mult.

La nivel practic, noi oamenii de astăzi vorbim doar „simple cuvinte” şi le aruncăm încoace şi încolo cu cea mai mare uşurinţă, crezând că nu sunt importante. Astfel cuvintele noastre pot deschide răni adânci printre cei apropiaţi fără ca noi să ne dăm seama, crezând că am rostit doar „nişte simple cuvinte”. Cred că în zilele noastre, cuvintele cele mai banalizate şi bagatelizate sunt cele din câmpul semantic al dragostei. Aruncăm cu uşurinţă alinturi, cuvinte de dragoste în stânga şi în dreapta socotindu-le „simple cuvinte” şi nu ne dăm seama că acestea ar trebui să exprime ceva mult mai profund.

Vă invit pe toţi la un exercițiu: să fim mai atenţi la cuvintele pe care le rostim şi să încercăm să găsim în fiecare cuvânt puterea sa pe cale de dispariţie.

Da sfoara in tara
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *