Schimbarea sistemului, un lucru aproape imposibil. Sau cum se face cariera politica in Romania

Oamenii cer în stradă schimbarea întregului sistem politic. Un lucru perfect justificabil. Problema e că schimbarea sistemului nu se face poate face de pe azi pe mâine și nici doar protestând în stradă. Am citit în ultimele zile cam tot ce se putea citi pe tema protestelor de stradă și am rămas mereu șocat că niciunul dintre protestatarii care a fost întrebat “ce punem în loc” nu a putut oferi un răspuns coerent.

Schimbarea sistemului este un lucru aproape imposibil, pentru că trebuie pus altceva în loc. Dacă schimbăm sistemul politic, tot politicieni trebuie puși în loc pentru că, oricât de mult protestăm, trebuie respectată și Consituția României. Dacă vrem să facem schimbarea de pe azi pe mâine, este absolut evident că nu putem pune în locul actualelor partide decât tot actualele partide. 

Bun, să spunem că, prin absurd, partidele ar putea cădea la înțelegere cu strada și să propună oameni din linia a doua sau a treia, tineri care în principiu nu sunt pâtați. Experiența mea în cadrul unui partid politic, pe care îl consideram onorabil, îmi arată însă că nu există oameni verticali, nici măcar în eșaloanele inferioare sau printre tineri.

Să vă explic cum merg lucrurile. Majoritatea tinerilor care intră într-un partid, speră să facă o carieră politică fulminantă și fac asta un criteriu al succesului în viață. De cele mai multe ori, aceste persoane nu sunt realmente capabile să își facă un alt rost în viață, pentru că nu știu să facă nimic altceva. Atunci tânărul trage tare la lipit afișe în campanii, la împărțit fluturași și așa mai departe, în speranța că dedicația sa va fi răsplătită printr-o funcție în biroul permanent al unei organizații de tineret.

De acolo lucrurile se schimbă puțin. Tânărul începe să fie mai aproape de anumite decizii, votul său începe să conteze și din acest moment încep jocurile de culise. Tânărul va trebui să se alăture unei tabere și să facă orice pentru acea clică formată cu scopuri foarte precise. La acest nivel încep să existe și diferite mici șmenuri de business. Mă ajuți cu asta ca să te ajut si eu cu asta sau ca să votez într-un anumit fel. Șmecheriile încep să apară incă de la acest nivel.

Pe măsură ce se apropie un alt an electoral și clica din care faci parte e pe cai mari, încep să apară posibilități de a fi pus pe locul 100 pe liste pentru consiliul local. Odată ce ajungi pe lista aceea, foarte transparent se cere să cotizezi mai mult. De regulă se stabilește la nivel de organizație județeană cât trebuie să cotizeze lunar un astfel de candidat, chiar dacă e pe un loc neeligibil.

Aici lucrurile devin tot mai interesante. Se creează liste meritocratice cu candidați pe locuri eligibile. Ca să ajungi pe o astfel de listă ajunge să cotizezi mai mult prin donații voluntare către organizații. Dacă nu te lasă buzunarul încă, trebuie să faci în așa fel încât cel mai potent mebru din clica ta să ajungă pe un loc eligibil. Urmează o nouă campanie și tragi la fel de tare, sperând că cel din clica ta va prinde locul de consilier.

Mai devreme sau mai târziu, acest lucru se va întâmpla. Iar atunci toată lumea e fericită pentru că, în ordine contribuțiilor financiare, fiecare membru din clică este plasat într-un consiliu de administrație. Odată ajuns acolo, tânărul trebuie să tragă tare, să tragă sfori ca totul să fie bine pentru primar, președinte de consiliu județean, parlamentarul X și asa mai departe. Aici încep mârșăviile serioase, căci tânărul politician trebuie să strângă bani pentru a finanța și mai mult următoarele campanii. Odată ce ești pus într-un consiliu de administrație, așteptările filialei cresc.

Pasul următor ar fi ca cel mai potent din clică să ajungă în Parlament. Lucrurile merg la fel ca și în cazul candidaturilor pentru consiliile locale sau județene, doar că totul investiția financiară este mult mai mare. După ce ajunge unul, îi trage după sine și pe ceilalți membri din clică. Și tot așa merge până la cel mai înalt nivel.

Dacă analizați puțin cariera politicî a unor politicieni oarecare, veți vedea că ei au evoluat în grup, nu individual.

Pentru fete, lucrurile sunt mult mai simple. Dacă dai din coate și ajungi în patul care trebuie, poti ajunge în Parlamentul României și la 22 e ani. Și avem astfel de parlamentare, puteți verifica. Evident, dacă nu reușești să ajungi atât de repede în patul cel mare (căci e concurență mare) o iei mai de jos ca să primești un loc într-un consiliu de administrație sau să fii angajată la vreo primărie sau consiliu județean ca expert în relații publice, sau televiziunea Facebook etc.

Prin urmare, nu există politician, oricât de tânăr care să nu fie mânjit, să nu fi făcut compromisuri, să nu fi făcut vreun șmen, oricât de mic. Cei care nu au făcut, s-au lăsat de politică, așa cum am făcut-o si eu după doar un an. Astfel, schimbarea sistemului devine practic imposibilă.

Da sfoara in tara
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *