Tag Archives: Alandala

Literatura ca autocunoaștere

Published by:

Fiind o fire clasică, definesc cunoaşterea în termeni mai mult sau mai puţin raționaliști! Cunoşterea este acel fenomen prin care un subiect îşi apropriază conceptual un obiect; şi-l face al său. Prin urmare, subiectul şi obicetul sunt două entităţi separate ontologic. Până aici totul pare destul de simplu, dar totul se complică atunci când vorbim despre autocunoaştere, întrucât în acest caz subiectul şi obiectul coincid din punct de vedere ontologic; obiectul de cunoscut se afla încorporat în subectul cunoscător. Prin urmare, în procesul de auto-cunoaştere, omul trebuie să îşi folosească din plin capacităţile sale raţionale şi să se privească din afară, să iasă din sine spre a se vedea ca un obiect. Teoria este simplă, practica însă demonstrează că nu poate exista o autocunoaştere perfectă pentru că ori omul se priveşte pe sine prea de departe, ori prea de aproape. De aceea cred că literatura este un instrument de auto-cunoaştere mult mai eficient decât propria raţionalitate, chiar dacă aceasta se adresează, în primul rând, afectivităţii. Continue reading

Da sfoara in tara
0

Puterea uitată a cuvântului

Published by:

O idee, o frântură de univers asupra căreia mi-am oprit gândul în repetate rânduri de ceva vreme este puterea pierdută a cuvântului! Astăzi cuvintele nu mai au putere, nu mai au vigoare, nu mai au dinamism, nu mai au viaţă! Şi totuşi cuvântul este din punctul meu de vedere, forma de exprimare cea mai profundă a personalităţii umane, pentru că exprimarea cuvântului ar trebui să fie semnul unei autodezvăluiri a propriei persoane celui care îi este adresat. Cuvântul implică mereu comuniune, implică relaţie, implică viaţă.

O privire fugitivă asupra diferitelor culturi mă face să cred că această dimensiune a cuvântului a fost specifică pentru culturile semitice, pentru evrei mai cu seamă, iar de la cultura ebraică aceasta a ajuns în spaţiul european prin intermediul creştinismului, deşi nu cred că Europa şi-a însuşit vreodată această dimensiune, ci a rămas mai mereu o caracteristică a creştinismului. Ştim că în cultura ebraică un cuvânt nu însemna doar nişte silabe rostite în vânt, ci un cuvânt este mereu însoţit de acţiune. De aici şi facerea luimii prin Cuvânt, în Biblie. Această importanţă a cuvântului rămâne însă la fel de valabilă pentru relaţile intersociale a evreilor. Orice cuvânt este urmat de o acţiune ce îl întăreşte, îi dă forţă, îi dă vigoare. Cuvântul nerespectat este pedepsit fără echivoc. Continue reading

Da sfoara in tara
0